Ploile de care are nevoie Moldova se pierd prin niște cabinete

De cele mai multe ori, orice an agricol începe cu marea temere că precipitațiile de care au nevoie cîmpurile, viile, livezile și, de ce nu, pășunile, vor fi prea puține pentru a a împlini așteptările  agricultorilor și pentru a  recupera banii investiți. Bani pentru arat, bani pentru semănat, pentru îngrășămînte, pentru salariile plătite angajaților. Pentru tot. Așa se întîmplă acum, agricultura este practic de neconceput fără frica aceea mare că va fi secetă.

Ceea ce își doresc țăranii, e să plouă la timp, dar și mai mult, să ajungă într-o zi în care vor duce apa în cîmp și vor iriga tot ce  crește acolo.

Dar, pînă una alta, apele rămîn în rîurile noastre, iar dacă și se irighează ceva, se face exclusiv din banii producătorilor, iar sistemele de irigare sînt conectate în cea mai mare parte la surse de apă cu capacități destul de mici.

Aproape toți cei care au mers spre putere au avut grijă ca în programele lor de guvernare cu care au  bătut la ușa alegătorilor să se scrie cît se poate de clar: ”Vom face astfel încît, agricultura să devină o comnponentă obligatorie a politicilor agrcole ale Guevernului”. Mulți dintre ei au ajuns într-un tîrziu la putere, însă agricultura nu și-a mai  recăpătat componenta aceea. Pentru că acest ”astfel încît” nu a fost găsit nicodată.

 

Ploile de care are nevoie Moldova se pierd prin niște cabineteC

Cei mai  reali pași către irigarea agriculturii s-au făcut cu mai mulți ani în urmă, cînd au fost valorificate cele cîteva milioane de dolari donate de Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru reanimatea  unui șir de sisteme de irigare. Proiectul și-ar fi atins finalitatea, dacă  autoritățile noastre ar fi încurajat prin instrumentele pe care le are accesul la surse al producătorilor agricoli.  Însă lucrul acesta nu s-a făcut. O altă tentativă de a ”aduce ploia” în cîmp s-a întreprins relativ recent, mai bine zis spre sfîrșitul mandatului Parlamentului precedent, atunci cvînd o comisie care a întrunit exponenți ai tuturor  formațiunilor parlamentare a decis să ințieze elaborarea unei strategii pentru dezvoltarea sectorului de irigare. Comisia avea  suportul partenerilor de dezvoltare, aceștia din urmă ”investind” la etapa elaborării, experienața acumulată de ei  în procedurui similare prin alte țări.

Înainte de a contura clar persectivele țintite și impactul real al strategiei, a fost necesar să se  identifice încă odată starea de lucruri de la care se pornește.

E necesar să ne amintim și acum că  Republica Moldova are o experiență  destul de jalnică în domeniul irigării. Dacă e să ne referim la suprafețele  terenurilor irigate – de la cîteva sute mii de hectare  în anul 1990  am ajuns pînă la 17 mii în 2020.

Potrivit unor estimări, costul sistemelor de irigare distruse, evaluat la ziua de astăzi, este de aproximativ 15 miliarde lei, iar profitul ratat numai în ultimii 10 ani din cauza lipsei irigației, poate fi estimat la circa 8,5 miliarde euro!

Pe fundalul unui tablou cu cîmpuri pîrjolite de secete, în luna iunie 2020, Parlamentul a creat Comisia specială pentru elaborarea Strategiei Naționale de Dezvoltare a Sectorului de Irigare, care în colaborare cu Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediu și Ministerul Finanțelor, Agenția Proprietății Publice, Agenția Apele Moldovei, partenerii de la Fondul de Dezvoltare Durabilă Moldova, Unitatea Consolidată pentru Implementarea Programelor IFAD, Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în domeniul Agriculturii, alte structuri și instituții,.. au început lucru asupra elaborării unui amplu document, care ar permite Republicii Moldova să depășească starea deplorabilă în sectorul de irigare.

În plin proces de elaborare, Alexandru Oleinic, președintele comnisei respective, definea acest document –  ”Strategia Națională de Dezvoltare a Sectorului de Irigare 2030” – drept un document de politică publică, care definește și planifică politica   Guvernului Republicii Moldova, pe un termen de  10 ani – în domeniul dezvoltării sectorului de irigare.”

Conform proiectului Strategiei, susținea atunci  deputatul Oleinic, ”pînă în 2030, pe lîngă cele 50 mii hectare pasibile irigării ,.. existente la moment,..  se propunea amenajarea și dotarea cu echipamente performante pentru irigare încă 250 mii hectare de terenuri agricole. Cu alte cuvinte, anual, pînă în 2030, se vor construi/amenaja circa 11 mii hectare terenuri pretabile pentru irigare, conectate la surse durabile de apă calitativă.”

Altfel zis, Strategia presupunea restabilirea a 77 Stații Centralizate de Irigare existente, care urmează a fi modernizate și puse în funcțiune – ele vor asigra irigarea a circa 108 mii hectare; construcția a unor noi Stații Centralizate de Irigare, care vor permite extinderea terenurilor irigate pe o suprafață încă de 112 mii ha, prin dezvoltarea proiectelor de aducere a apei în interiorul țării din sursele principale – rîurile Nistru, Prut și Dunăre.

Coborînd spre detalii, aflăm că se avea în vedere ”extinderea irigării masivului Căușeni – 22 mii ha; irigarea din lacul Cahul (Dunăre) – 20 mii ha; irigarea terenurilor din rîul Ialpugel și lacul Taraclia cu apă din Prut 40 mii ha; irigarea cîmpurilor din zona rîurilor Cubolta, Ciuhur, Răut și Cainar după transferul apei din Nistru – 30 mii ha.” Restul suprafețelor – circa 30 mii hectare – fiind amenajate în cadrul sistemelor de irigare private la scară mică, datorită proiectelor de susținere a fermierilor și subvenționare a fermierilor prin investiții proprii.

Conform estimărilor specialiștilor, pentru irigarea acestor terenuri Republica Moldova ar trebui să utilizeze circa 2000 milioane m3 de apă sau 36 la sută din totalul apei disponibile anual, adica din volumul  de peste 5585 mln m3/an. Aici, în volumul acesta, nu este inclus potențialul nelimitat din Dunăre, care poate fi utilizat  prin intermediul lacului Cahul.

Principalele surse sînt rîurile Nistru și Prut, care pot asigura anual 4000 milioane m3 (72%), apele interne și de suprafață – 800 milioane m3 de apă pe an (14 la sută) și apele subterane – 785 mln.m3 (14 la sută).

Pentru informare, în 2019 pentru irigare au fost captate 44 milioane m3 de apă sau 0,8 la sută.

Pînă la urmă cele mai înfocate contrioverse sunt generate de componenta financiară a proiectului. Potrivit  estimărilor, pentru implementarea acestei Strategii, a obiectivelor stipulate în ea, (destul de ambițioase, de altfel, însă  realizabile și extrem de necesare pentru țară) era nevouie de investiții de peste 2,27 miliarde de euro. Raportarea acestei sume la suprafața totală de  250 mii hectare de terenuri agricole care urmează a fi amenajate pentru irigare, arată că  investițiile constituie peste 9000 euro per hectar.

Tot atunci, Alexandru Oleinic explica că această sumă ”prevede acoperirea a peste 80 de proiecte de diferită capacitate, incluse în Strategie.”, dar  spunea că ”deja în procesul de lucru asupra proiectului Strategiei, în cadrul consultărilor cu partenerii de dezvoltare, unii dintre ei deja și-au manifestat interesul de a veni cu suport logistic și financiar pentru anumite proiecte incluse în document.

Starategia prevede că pe lîngă investițiile statului, urmează a fi atrase fonduri de la partenerii de dezvoltare, donatori, alte proiecte internaționale, precum și contribuția agenților economici, întreprinderilor din sectorul agroalimentar, care vor fi beneficiari finali ai  proiectelor de irigare.” Și tot despre impact este vorba atunci cînd  se arată că ”profitul brut pe care îl va obține sectorul agricol anual ca urmare a implementării Strategiei este  estimat la 1,17 miliarde euro. Comparativ cu investițiile totale de 2,27 mlrd euro, vedem că efectele sînt  neverosimile. ”

De asemenea, în rezultatul implementării Strategiei, contribuția agriculturii la PIB-ul național va spori cu 25 la sută, ajungînd la 12,25 la sută, comparativ cu 9,8 la sută, pe  care o înregistrăm astăzi. Va crește semnificativ și numărul locurilor de muncă – de la 21 procente pînă la 26 procente, constituind peste  230 mii.

Așa cum știm, Parlamentul precedent nu și-a dus mandatul pînă la capăt. Guvernarea a căpătat o altă culoare, iar odată cu ea s-au schimbat și unele abordări. Actualmente în Parlament nu se mai vorbește despre Strategia de dezvoltare a sectorului de irigare. Prin cabinetele Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare circulă  un alt document –Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu și lung orizont 2020-2030. Documentul se află într-un lung proces de elaborare și de discuții, fără să se regăsească  încă în agendele de lucru ale legislativului. Potrivit unor opinii, anume  această strategie a împins pe tușă documentul elaborat de comisia deputatului Oleinic. La o primă vedere, am putea crede că nu e nimic altceva decît o competiție, însă pentru a aduce claritate deplină asupra unei situații marcată de incertitudine, am găsit potrivit să solictăm opiniile  mai multor oameni din domeniul agrar, în special vis-à-vis de  reticența pa care o artă Parlamentul prin a nu grăbi adoptarea finală a strategiei.

Viorel Gherciu, ministrul Agriculturii, a reconfirmat importanța uriașă pe care o are irigarea pentru sectorul agrar. ”Pentru ca agricultura să poată exista  și pentru ca produsele noastre să fie competitive pe piețele lumii, e nevoie de irigare. Insistăm constant în vederea adoptării  unui asemenea document și înțelegem destul de bine că nu extă și nu poate exista un alt mod de a înțelege perspectivele sectorului agrar de cărte  legislativ. În același timp, noi nu putem ignora  componenta financiară  în procesul de implementare a stategiei. Identificarea suselor  financiar sigure, oferă  certitudinea că  acest document nu va rămîne un simplu texte scris  cu grijă de cărte autori, ci va impulsiona dezvoltarea sectorului de irigare, care, la rîndul său, va pune în valoare capacitățile reale ale Moldovei ca stat cu o agricultură pe deplin competitivă.

Se vede bine, așadar, că domnul ministru,  vorbește despre Strategia sectorului de irigare ca despre un document care încă mai păstrează suficente șanse să ajungă pe panoul ”ședinței de azi ” a Parlamentului.

Vasile Bumacov, ex-ministru al agriculturi, conducătorul grupului de experți la elaborarea strategiei pentru irigare,  vorbește însă, totuși în termeni un pic diferiți.

  • Din cîte cunosc, s-a creat o situație contradictorie între Stategia pentru dezzvoltarea sectorului de irigare și un alt document – Strategia  pentru dezvoltarea agriculturii. Ei, bine, primul este  finalizat demult, a trecut prim multe dezbateri, a fost aprobat de către partenerii noștri de dezvoltare, pe cînd cel de al doilea a avut nenorocul unei elaborări marcate de mai puțină competență, împotmolindu-se într-o fază  neclară. Dar și mai grav e că  cel de-al doilea document, nefinalizat încă, are pretenția absobției, ca să zic așa, a  strategie de irigare. Și asta după artîta muncă, după atîta efort depus de un grup de lucru alcătuit din oameni care știu ce înseamnă agricultură și ce înseamnă irigare.

Vladimir Bolea, actualul președinte al Comisiei Parlamentare  Agricultură și Industrie Alimentară, a fost unul dintre membrii activi ai comisiei  care a elaborat Stategia de dezvoltare a sectorului de irigare. La opinia domniei sale am făcut referință și anterior, ori de cîte ori am scris despre irigare. În comisia lui Oleinic a votat pentru adoptarea și promovarea Strategiei,  susținînd astfel atît punctul de vedere colctiv, cît și impactul unor asemenea poitici asupra sectorului agrar. Ce-i drept, acum se întrevăd anumite diferențe în abordări. Mai ales acolo unde  vine vorba despre banii cu care statul ar urma să sprijine implementarea unui asemenea document.

Potrivit acestuia, înainte de toate Parlamnentul nu poate  adopta documentul respectiv din motiv că acesta nu a fost reînregistrat în legislativ. Dar problema nu e doar una de natură tehnică. Potrivit lui Vladimir Bolea, implementarea Stategiei pentru dezvoltare a sectorului de irigare ar costa  peste două miliarde de euro, bani care nu sînt ușor de identificat acum în contextul unor probleme mari cu care se confruntă țara și  care nu figurau inițial în agendele de guvernare. Dat însă fiind faptul că agricultura este de neconceput  fără o irigare bine gîndită și bine gospodărită, anumite componente ale Strategiei se vor regăsi în Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar, în speranța că implementarea acesteia va avea pînă la urmă impactul dorit. Și pentru că investițiile se vor cere sprijinte de stat, iar acestea vor veni din sectorul privat,  suportul bugetului va fi orientat spre subvenționarea Asociațiilor Utilizatorilor de Apă.

O a patra opinie i-am solicitat-o doamnei Valentina Badrajan, cea care ştie probabil cel mai bine de unde „izvorăşte” irigarea în Moldova şi care este destul de informată despre ce se face şi ce se doreşte pe segmentul irigării. Doamna Badrajan a făcut parte din grupul de experţi, a susţinut Strategia, inclusiv cifrele cu care s-a operat atunci, însă este de părere că e corect ca iniţial să fie adoptată o Strategie generală de dezvoltare a sectorului agroalimentar, şi tocmai după aceea să se purceadă la elaborarea unor programe, inclusiv în ceea ce priveşte irigarea. Ca şi procedură, spunea  dumneaei, este corect. Urmează să vedem pe parcurs, de fapt, ce dorim, cît ne vom implica ca stat şi unde vrem să ajungem.

Am solicitat și opinia ex-deputatului Alexandru Oleinic.

”Pe parcursul a douăsprezece luni, cu suportul exclusiv al partenerilor de dezvoltare, al BEI, echipa de experți, cărora le mulțumesc nespus de mult,  pentru munca enormă pe care au înfăptuit-o în vederea elaborării Strategiei naționale pentru dezvoltarea sistemului de irigare. În faza inițială, ”esenta elaborării și adoptării unei astfel de Strategii, numită Natională și care identifică opțiunile de dezvoltare a unui sector tehnologic atît de important cum este irigarea, și-a propus să atingă trei ținte:

1.Diminuarea riscurilor cu care se confruntă agricultura, cele legate de seceta permanentă, pentru a ajunge la o agricultură  rentabilă, de calitate, performantă, păstrîndu-și titulatura de domeniu principal al economiei naționale în Moldova.

  1. Dezvoltarea unor tehnologii de irigare moderne, de maximă eficiență, care ar garanta o agricultură cu o valoare adăugată înalta și ar păstra intactă calitatea solului fertil, unicul zăcămînt al Moldovei.
  2. Impunerea unui cadru legislativ garantat și atractiv pentru investitorii autohtoni și internaționali dispuși să efectueze investitiile necesare pentru implementarea proiectelor evidențiate în această Strategie.

Doar printr-o asemenea abordare instituțiile statului pot să contribuie la dezvoltarea sectorului de irigare, care nu poate fi calificat drept componentă a unui alt document, dar  care merită să aibă o abordare unica și complexă, ca o ramură tehnologică aparte, care merită o atentie sporită și urgentă pentru a susține și a dezvolta agricultura – domeniu de certă valoare, generator de prosperitate, de locuri de muncă și care garantează constant o perspectivă  sigură pentru satele țării noastre.

O altă abordare nu are nimic în comun cu dezvoltarea durabilă și face parte din noțiunea specifică politicului nostru mioritic – rînza  moldovenească.

Sper ca factorii de decizie să aibă curaj pentru a lua decizii corecte, astfel încît  investitorii să manifeste  încredere în Republica Moldova.

 

Articolul precedentFost ministru: Guvernul să intervină pentru a asigura securitatea alimentară a cetățenilor
Articolul următorAm devenit mai aproape de UE, dar aceasta este doar un început de cale…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

four × 1 =